Huligani in București

Text de prezentare a autorului

Mă numesc Teodora-Georgiana Strugariu, am 19 ani și începând din toamnă voi studia la The Bartlett School of Architecture, UCL, din Londra. De-a lungul vieții, am descoperit plăcerea de a crea și faptul că sunt atrasă de artă și inovație. Pregatindu-mă pentru arhitectură, visul meu din clasa întâi, am făcut naveta săptămânal de la Suceava la București, în ultimii 2 ani. Când am început să explorez orașul, am devenit interesată de fotografia arhitecturală, de stradă. București mi-a arătat ca frumosul poate fi găsit în locuri neașteptate. Considerându-mă un călător, aflat în căutarea unui loc pentru a mă stabili, București mi-a oferit sentimentul de apartenență, un loc pe care îl pot numi „acasă”. Chiar și așa, după zile de făcut fotografii în diferite cartiere, am putut observa că, de fapt, suntem singuri, supraviețuind acestui stil de viață hectic. În mod surprinzător, am putut simți cum diferitele straturi ale orașului transmit emoții prin materiale inerte, prin stiluri diferite, care îmi aduc aminte de Suceava, într-un mod nostalgic. Pentru mine, București a devenit o coliziune de gânduri, sentimente și m-a făcut să reconsider alegerile importante din viață. De fiecare dată când mă întorc, îmi aduc aminte ca doar clădirile, spațiile au un grad de consistență. Noi, ca oameni, nu vom fi niciodată la fel, din fericire. Așadar, doar pozele mai pot ține în viață o amintire, o emoție.