Lucrări de licență
Centru pentru arte performative. Reabilitarea și extinderea Cazinoului
Descrierea proiectului
Dispunerea Cazinoului, pe fâșia sudică a centrului istoric, caracterizată de parcele mai generoase încurajează dezvoltarea unei funcțiuni publice care să acționeze ca și un element de interfață între țesuturile intra și extra muroase. Amplasarea favorizează mixajul funcțional în vederea creașterii atractivității zonei, oferind în același timp un model de bune practici pentru regenerarea urbană a spațiilor publice amplasate de-a lungul traseului zidului medieval, în detrimentul dezvoltărilor suburbane. Pornind de la harta orașului la 1940, desenată de Otto Dahinten, proiectul propune interpretarea Cazinoului ca parte a unui arhipelag al spațiilor publice care activează țesutul mai fărâmițat al locuințelor. Funcțiunile propuse pentru clădirea existentă se subordonează sălii istorice de spectacole. Clădirea mai găzduiește elemente conexe programului, adminstrația, o galerie și o bibliotecă. Extinderea Cazinoului completează aceste funcțiuni cu o sală de spectacole cu gradene, foaiere, săli de repetiție, cafenea și ateliere. Spațiul curții își asumă dimensiunea publică și recuperează generozitatea parcelei inițiale, care a fost fărâmițată cu trecerea timpului. Parcela reîntregită este amenajată ca spațiu public oferit orașului. Activitățile din spațiile interioare se extind sub diverse scenarii în exteriorul clădirii. Expoziții, spectacole, târguri, gale și mici festivaluri animă spațiul public. Pentru a putea susține spațiul public al curții interioare, fațada din spate a Cazinoului este remodelată prin îndepărtarea unei extinderi interbelice parazitară. Cornișele acestui corp sunt reutilizate sub forma unei fântâni în spațiul public lateral și pentru marcarea noului acces de la nivelul curții în edificiu. Extinderea interpretează gestul urbanistic al volumetriei Cazinoului, care materializează prin plastica fațadei dispunerea sălii de spectacol. Această monumentalitate este susținută la nivelul amenajării exterioare prin dimensionarea mai generoasă a pavimentului. Rigole culoare închisă urmează un desen care subîmparte spațiul exterior. Aceste rigole preiau ca model estetic șanțurile cu apă acoperite ce erau o prezență comună în centrul istoric al orașului în secolului al XX-lea. Plastica fațadelor permite citirea volumelor în două registre. Simplitatea corpurilor este echilibrată de finisajul reliefat al fațadelor. Finisajele sunt realizate cu materialele rezultate în urma demolărilor de pe sit (cărămidă și plăci de marmură albă). Prin această punere în operă sunt reactivate tehnici de tencuire istorice care dau un aspect nobil unor materiale modeste, de multe ori neglijate în arhitectura contemporană.
Text de prezentare a autorului
Cătălin este proaspăt absolvent al Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj-Napoca. A urmat cursurile Facultății de Arhitectură în cadrul Università degli studi di Palermo, Italia iar apoi ale Katholieke Universiteit Leuven în Bruxelles, Belgia. Complementar formării academice, în timpul studenției, a colaborat cu birourile Atelier MASS (RO), Mossfern (RO) și Compagnie-O Architecten (BE). Toate aceste activități au contribuit la formarea unei etici de lucru și a aparatului critic ce potențează interesul pentru arhitectură.
