Lucrări de licență
Penitenciar pentru femei
Descrierea proiectului
Scopul principal al sistemului penitenciar este reducerea criminalității. Rata de recidivă fiind peste 60%, abordarea problemei reintegrării e departe de a fi de succes. Presupunand că (frica de) pedeapsă este metoda de electie pentru reducerea criminalității, în penitenciar societatea își arată cea mai agresivă față. Sistemul penitenciar a integrat marginal teorii ce propun prioritar efortul pentru educare, calificare profesională, împreună cu un tratament demn - comportamentul antisocial rezultand în lipsa acestor repere. Problema infracționalității feminine și a condițiilor speciale de încarcerare, potrivite femeilor, este, din păcate, pur teoretică. Pornind de la o analiză socio-economică a civilizației carcerale feminine, istoriei și eticii metodelor punitive până în prezent, cât și o analiză a influenței pe care arhitectura o are în domeniul reformei corecționale, proiectul propune un penitenciar care nu respectă în totalitate legislația în vigoare, dar își propune să fie un spațiu de detenție ideal. Rezultatul este departe de a fi un spațiu retributiv, este punitiv prin impunerea educatiei, un spațiu care prezintă repere care să motiveze o schimbare de atitudine, punând accentul pe repoziționarea deținutelor în societate. Împuternicirea femeilor s-a dovedit a fi o practică esențială în toate societățile emergente. Oferind trei tipuri de cazare, proiectul propune nu doar o separare în baza regimurilor de detenție, dar motivează constant o îmbunătățire a performanței și aptitudinilor, un parcurs tangibil către un alt standard de viață. Astfel, celula proprie și accesul la grădina interioară își propun să adauge straturi noi efortului pentru reintegrare: timp pentru reflexie într-un cadru intim dar și grijă pentru bunul comun. Proiectul operează cu concepte spațiale ce pun față în față, singularul cu universalul, opacul cu transparentul, individul și comunitatea, pragurile, limitele, ambiguitatea conținătorului văzut deopotrivă ca un obiect concav și convex. Zidul de cărămidă transformă clădirea într-o casă-peisaj, fără funcțiune evidentă, o formă organică perfectă, care se încadrează firesc în natură. S-a propus o soluție în care funcțiunile sunt dipuse în mai multe pavilioane de dimensiuni diferite, respectând scara umană. Această propunere complexă, asemănătoare unui mic oraș, conține o zonă administrativă, o zonă dedicată educației și activităților și zone de cazare, toate acestea funcționând ca un întreg, mimând norma exterioară. Peisajul interior se va schimba odată cu sezonul, făcând viața în penitenciar mai puțin monotonă.
Text de prezentare a autorului
Absolventă a Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara, am avut întotdeauna o înclinație către latura poetică a arhitecturii. Proiectele mele încep cu analiza relațiilor spațiale și a interacțiunii dintre ființele umane și lumea care le înconjoară. Arhitectura pe care vreau să o creez accentuează și solidifică aceste relații. Îmi doresc să creez o arhitectură pentru oameni, la scară umană, dar care nu neagă explicit imaginea de ansamblu, lumea în care trăim. Apreciez proiectele nebișnuite dar deschise spre interpretare, clare dar ambigue, simple dar bogate.
